Fenomenul prostituţiei este întâlnit la nivelul oricărui oraş într-o formă mai mult sau mai puţin evidentă. Accesul la internet a conferit fomenului o altă dimensiune mai greu de controlat de către autorităţi, dată fiind imensitatea spaţiului virtual care facilitează racolarea şi vânzarea serviciilor sexuale publicului amator.
Adevărat este faptul că fiecare are dreptul de a decide asupra propriei cariere în viaţă, tragic este că prestatoarele de servicii de acest gen încep de la vârsta minoratului.
Dacă ar fi să ne gândim la cauze unele sunt extrem de evidente, precum: lipsa banilor, famili destrămate şi dorinţa unui trai mai bun, uşurinţa câştigului uneori semnificativ, lipsa de educaţie, influenţa anturajului, etc. Acestea sunt câteva dintre cauzele de care sunt conştiente chiar şi domnişoarele ce „lucrează” în domeniu. Ceea ce puţin ştiu ele sunt riscurile acestei „profesii”. Dar, oricum societatea actuală are prea multe probleme cu care să se confrunte decât cele legate de prostituţie care, de nenumărate ori, a fost asociată cu transmiterea diverselor boli, unele chiar fără tratament, şi posibilitatea de vindecare, traficul de droguri, violenţa.
Dincolo de polemica anterioară interesant ar fi de ştiut ce se poate face concret şi nu numai de către instituţiile de la nivel local, ci şi cu participarea membrilor societăţii. Pentru că se crează un sublim cerc vicios bazat pe imagine şi prejudecată astfel: mulţi trec pe lângă astfel de profesioniste, le privesc direct sau pe furiş, chicotesc pe seama lor, pe scurt se amuză de situaţie, iar dacă sunt întrebaţi, în diverse conversaţii mai mult sau mai puţin oficiale, despre fenomen şi reducerea acestuia, devin oratori desăvârşiţi cu pledoarii şi lecţii de morală bine puse la punct.
Un alt aspect este cel legat de „cererea de piaţă”. Fără cerere ar exista oferta atât de diversificată pe acest domeniu?
Concret însă ce se face sau ce se poate face pe viitor măcar, plecând de la premisa că din ce în ce mai multe minore devin adeptele acestei practici, iar reducerea acestui fenomen ţine şi de alte modalităţi de intervenţie decât cele bazate pe aplicarea legii?
miercuri, 22 octombrie 2008
miercuri, 8 octombrie 2008
CE FACEM CU MOTOCICLETELE?
În ultima vreme, s-a creat un adevărat curent de opinie anti-motociclete, conform căruia utilizarea acestora dăunează grav liniştii publice. Principalul canal care promovează aceste idei este mass media, atât cea locală cât şi cea naţională.
În Bucureşti s-a pus chiar problema interzicerii, de către administraţia publică locală, a circulaţiei motocicletelor pe timpul nopţii, datorită zgomotului pe care acestea îl produc.
Pe de altă parte, utilizarea motocicletelor presupune un risc crescut, atât pentru conducătorii acestora, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.
Deseori, cetăţenii revoltaţi de zgomotul produs de motociclişti se adresează Serviciului Poliţiei Rutiere în speranţa că acţiunile acestuia ar putea diminua pericolele şi deranjul produs de motociclişti. Din păcate, poliţiştii nu pot decât să sancţioneze faptele acestora, singura autoritate capabilă să impună limitări ale circulaţiei motociliştilor fiind administraţia, prin hotărâre a Consiliului Local.
Dar, cum vara a trecut de ceva vreme şi plimbările pe două roţi s-au mai împuţinat la nivelul muncipiului şi numărul reclamaţiilor de acest gen s-au diminuat. Cu toate acestea, la anul probabil că vor apărea aceleaşi probleme aceleaşi discuţii şi aceleaşi plângeri la diferite instituţii.
Dincolo de anumite păreri oficiale, punctul dumneavoatră de vedere care ar fi?
Ce atitudine aţi adopta ca simplu cetăţean al acestui municipiu privind soluţionarea acestor probleme la nivel local, astfel încât să reuşiţi să-i împăcaţi atât pe conducătorii de mopede dar şi pe cei ce au de suferit din cauza zgomotului produs de acestea?
Aşteptăm părerile şi sugestiile dumneavoastră privind acest fenomen.
În Bucureşti s-a pus chiar problema interzicerii, de către administraţia publică locală, a circulaţiei motocicletelor pe timpul nopţii, datorită zgomotului pe care acestea îl produc.
Pe de altă parte, utilizarea motocicletelor presupune un risc crescut, atât pentru conducătorii acestora, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.
Deseori, cetăţenii revoltaţi de zgomotul produs de motociclişti se adresează Serviciului Poliţiei Rutiere în speranţa că acţiunile acestuia ar putea diminua pericolele şi deranjul produs de motociclişti. Din păcate, poliţiştii nu pot decât să sancţioneze faptele acestora, singura autoritate capabilă să impună limitări ale circulaţiei motociliştilor fiind administraţia, prin hotărâre a Consiliului Local.
Dar, cum vara a trecut de ceva vreme şi plimbările pe două roţi s-au mai împuţinat la nivelul muncipiului şi numărul reclamaţiilor de acest gen s-au diminuat. Cu toate acestea, la anul probabil că vor apărea aceleaşi probleme aceleaşi discuţii şi aceleaşi plângeri la diferite instituţii.
Dincolo de anumite păreri oficiale, punctul dumneavoatră de vedere care ar fi?
Ce atitudine aţi adopta ca simplu cetăţean al acestui municipiu privind soluţionarea acestor probleme la nivel local, astfel încât să reuşiţi să-i împăcaţi atât pe conducătorii de mopede dar şi pe cei ce au de suferit din cauza zgomotului produs de acestea?
Aşteptăm părerile şi sugestiile dumneavoastră privind acest fenomen.
vineri, 8 august 2008
LA DUMNEAVOASTRĂ ÎN CARTIER CE SE INTÂMPLĂ?
DE PRIN CARTIERELE TULCENE…
A venit vara…a venit şi căldura ce scoate oamenii din case şi îi trimite la plimbări lungi prin micul nostru oraş sau prin parcuri în speranţa unei nopţi mai răcoroase pentru o odihnă adecvată, ca a doua zi să reuşească să facă faţă solicitărilor cotidiene ... serviciul, îngrijirea copiilor, cumpărăturile etc.
Până acum sunt lucruri ce le regăsim în normalitatea socială de zi cu zi...nimic spectaculos, nimic anormal.
Dar, a început să se contureze din ce în ce mai mult un fenomen în care sunt implicate mai ales grupurile de tineri ce se strâng fie la scările de bloc, fie în zonele din apropierea blocurilor şi care la ore destul de târzii ei abia îşi încep distracţia. Ca mai tot omul ce doreşte a se simţi bine se începe mai cu o muzică, mai cu o polemică interminabilă pe probleme existenţiale şi care, dacă se amestecă şi cu puţin alcool, poate ţine chiar până dimineaţa. Convingerile acestora, fără a fi un gest neapărat intenţionat, ajung şi prin apartamentele oamenilor ce mai doresc să se odihnească...
Un fenomen destul de deranjant pentru un oraş destul de mic, pentru odihna întreruptă în ore târzii ale nopţii.
Nimeni nu interzice polemica pe teme existenţiale la miez de noapte, nimeni nu interzice ascultarea melodiilor preferate, mai ales că există o multitudine de mijloace tehnice care sunt menite să facă aceasta activitate să se desfăşoare astfel încât să nu incomodeze pe ceilalţi, problemele apar însă atunci deranjarea liniştii publice devine un sport de cartier.
Totuşi mă întreb, de ce unii au nevoie de odihnă noaptea şi alţii nu?
Aşteptăm din partea dumneavoastră păreri, soluţii poate şi exemple de astfel de cazuri.
A venit vara…a venit şi căldura ce scoate oamenii din case şi îi trimite la plimbări lungi prin micul nostru oraş sau prin parcuri în speranţa unei nopţi mai răcoroase pentru o odihnă adecvată, ca a doua zi să reuşească să facă faţă solicitărilor cotidiene ... serviciul, îngrijirea copiilor, cumpărăturile etc.
Până acum sunt lucruri ce le regăsim în normalitatea socială de zi cu zi...nimic spectaculos, nimic anormal.
Dar, a început să se contureze din ce în ce mai mult un fenomen în care sunt implicate mai ales grupurile de tineri ce se strâng fie la scările de bloc, fie în zonele din apropierea blocurilor şi care la ore destul de târzii ei abia îşi încep distracţia. Ca mai tot omul ce doreşte a se simţi bine se începe mai cu o muzică, mai cu o polemică interminabilă pe probleme existenţiale şi care, dacă se amestecă şi cu puţin alcool, poate ţine chiar până dimineaţa. Convingerile acestora, fără a fi un gest neapărat intenţionat, ajung şi prin apartamentele oamenilor ce mai doresc să se odihnească...
Un fenomen destul de deranjant pentru un oraş destul de mic, pentru odihna întreruptă în ore târzii ale nopţii.
Nimeni nu interzice polemica pe teme existenţiale la miez de noapte, nimeni nu interzice ascultarea melodiilor preferate, mai ales că există o multitudine de mijloace tehnice care sunt menite să facă aceasta activitate să se desfăşoare astfel încât să nu incomodeze pe ceilalţi, problemele apar însă atunci deranjarea liniştii publice devine un sport de cartier.
Totuşi mă întreb, de ce unii au nevoie de odihnă noaptea şi alţii nu?
Aşteptăm din partea dumneavoastră păreri, soluţii poate şi exemple de astfel de cazuri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)